Zinaida Crăciunescu
| Zinaida Crăciunescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Tașlîc, raionul Grigoriopol, Нистрения / Transnistria |
| Decedată | (70 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Regatul României Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | învățătoare |
Modifică date / text  | |
Zinaida Crăciunescu (n. , Tașlîc, raionul Grigoriopol, Нистрения / Transnistria – d. , Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost o pedagogă moldoveancă, notabilă pentru discursul său din 7 august 1940, prin care a cerut crearea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești în componența URSS.[1]
S-a născut în familia nobilului ereditar Alexandru A. Trofimov, învățător executat de bolșevici împreună cu fratele Zinaidei, Vladimir, la Iaroslavl. A învățat la școala primară în clasa tatălui său, după care a absolvit Gimnaziul de Fete din Odesa în 1910 și clasa a VIII-a pedagogică a Gimnaziului de Fete din Tiraspol în 1911.[1]
Între anii 1911-1914 a fost învățătoare la școala primară din satul Liubotaiivka, județul Tiraspol. S-a căsătorit cu inginerul-constructor Gheorghe Gh. Crăciunescu (1880-1938) la Biserica Sf. Teodor Tiron din Chișinău la 19 octombrie 1914; cu această ocazie s-a mutat cu traiul în Basarabia. A lucrat în orașul Orhei, mai întâi la școala primară din satul Peresecina (1914–1917), apoi la Gimnaziul de Fete din Orhei (1917-1924) și în sfârșit la școlile primare nr. 2 (1924-1926) și nr. 6 (1926-1940).[1]
După ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei, a fost inclusă în delegația oamenilor muncii din partea Basarabiei și nordului Bucovinei, ca reprezentant al intelectualității. A fost dusă la Chișinău, apoi la Moscova, fără a fi informată despre motivul călătoriei. La data de 7 august 1940 a ținut un discurs la tribuna Sesiunii a VII-a a Sovietului Suprem al URSS (pregătit din timp de organele sovietice în română (moldovenească) și tradus în rusă de deputatul L. T. Otean) prin care a rugat „în numele poporului moldovenesc crearea «Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești în componența URSS»”.[1]
După aceste evenimente, s-a întors la Orhei, unde a lucrat directoare la Școala nr. 11 până la 14 iunie 1941. Odată cu izbucnirea conflictelor armate ale celui de-al doilea război mondial, s-a refugiat în ținutul Krasnodar, unde a lucrat educatoare la o grădiniță de copii. A revenit în Moldova în 1944 la solicitatea Ministerului Învățământului din RSSM. A lucrat un timp ca inspector școlar și șef de sector al secției raionale de învățământ din Orhei. În anii 1947-1955 a fost metodistă la clasele primare și inspectoare a direcției școlilor a Ministerului Învățământului din RSSM. Din 1955, a condus sectorul învățământului primar la Institutul de Cercetări Științifice al Școlilor.[1]
A fost onorată cu distincțiile Eminent al Învățământului Public, Medalia Pentru Vitejie în Muncă în Timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1915, Ordinul Insigna de Onoare (1949), Învățător Emerit al RSSM.[1]
Zinaida Crăciunescu a decedat la 17 februarie 1964 la Chișinău și este înmormântată în cimitirul Bisericii Sfânta Treime din capitală.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Colesnic, Iurie (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. pp. 83–84.
- Fond de documente la Arhiva Națională a Republicii Moldova, fond de obiecte la Muzeul Național de Istorie a Moldovei
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Legea URSS din 2 august 1940 de creare a Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (în rusă)
- „Неоценный вклад в дело народного образования”. Заслуженные учителя Молдавской СССР (în rusă). Chișinău. .
- „Zinaida Aleksandrovna Crăciunescu: Necrolog”. Cultura Moldovei. .